Altitudinea medie pentru întreg teritoriul este de 290 m; ea diferă însă de la un sector la altul ridicându-se la 350 m în vestul teritoriului comunei şi 270 m în jumătate estică. Treptele principale care se impun în morfologic au valori de 400 – 430 m în partea de VSV 325 – 400 m în VNV şi de 255 – 270 m în partea estică. Cotele cele mai mari sunt în vestul comunei în dealul Rădeanu, 430 m, iar altitudinile cele mai mici se întâlnesc în lungul văii Moldovei 255 m. Diferenţa altitudinală de 30-70 m dintre văi şi podurile interfluviale atestă un grad mediu de adâncime a fragmentării reliefului, prin comparaţie cu unitatea majoră în care se găseşte. Valorile extreme faţă de aceste medii indică tinereţea eroziunii fluviale (pe cursul superior al pârâului Rădeanca precum şi pe unii afluenţi ai acestuia). Stadiul evoluat al văii principale confirmă dimensional diferenţele de vârstă dintre diferite văi ce traversează teritoriul comunei Păstrăveni, valoarea fragmentării orizontale concretizată în lăţimea redusă a interfluviilor din jumătatea vestică nu se datoreşte nu numai reţelei hidrografice dense, ci şi modelării specifice a versanţilor de către agenţi. Această retragere a dus la apariţia unei câmpii de acumulare marină fără accidente importante de relief, cu structură şi suprafaţă uşor înclinată NNV-SSE. Aspectul de astăzi al văilor, mai ales al celor subsecvente (pârâul Rădeanca) şi a celor secundare, a rezultat în urma a numeroase modificări pe care ele le-au suferit de-a lungul timpului. Reţeaua hidrografică îşi exercită acţiunea modelatoare în două direcţii: sculptarea canalelor de albie minoră şi acumulare a materialului erodat cu formarea diferitelor trepte (terase), mai înalte sau mai joase, în funcţie de vârsta lor.
Canalul de albie minoră al râului Moldova are aspect variat, sectoarele puternic meandrate, alternează cu sectoare mai puţin meandrate şi chiar rectilinii. O altă caracteristică a albiei minore a Moldovei o constituie şi gradul mare de despletire, cuprinzând în interiorul buclelor bancuri de aluviuni, ostroave mari şi mobile constituite din prundişuri. Meandrarea puternică are influenţă hotărâtoare în aspectul malurilor. Se întâlnesc maluri concave, cu înălţimi de 2-3 m, cărora le este specifică erodarea continuă în bază de către firul apei, ceea ce antrenează surparea, opuse acestora sunt malurile convexe în care predomină procesele de acumulare ce dau bancuri de nisip cu diferenţieri de calibru, de la nisipul cu bobul fin din apropierea apei la nisipul cu bobul din ce în ce mai mare cu cât ne depărtăm de aceasta. Canalul de albie minoră al râului Topoliţa este în mare, asemănător cu cel al Moldovei. Pe lungimea sa de 5,5 km cât are pe teritoriul comunei şi în cadrul albiei minore a pârâului Topoliţa întâlnim alternanţe de sectoare puternic meandrate (cum este sectorul de la confluenţa cu Moldova) şi sectoare slab meandrate. De remarcat lipsa bancurilor de aluviuni şi a ostroavelor din prundişuri, aceasta datorită volumului mult mai redus de apă pe care îl are acest râu. Canalul de albie minoră al Topoliţei s-ar putea divide în două sectoare: primul de la intrarea pe teritoriul comunei şi până la ieşirea din satul Pastrăveni, cu alternanţe de maluri concave, cu înălţimi de 3-5 m, unde surpările materialului loessoid din maluri sunt active şi sectoare cu maluri convexe specifice cursului Moldovei. Al doilea sector are un aspect mult mai monoton, aici albia mult mai adâncită, având un aspect simetric. Influenţele antropice sunt mult mai reduse. Canalul de albie minoră al pârâului Rădeanca este net diferit de celelalte două. Pe cursul său superior canalul de albie minoră este aproape rectiliniu, la ieşirea din zona mai înaltă, datorită atenuării pantei pârâul începe să se meandreze din ce în ce mai puternic atingând coeficientul maxim de meandrare în zona numită „Capul Dealului”, unde meandrele sunt încătuşate. Amploarea meandrării se reduce spre confluenţa cu Topoliţa, concomitent adâncindu-se canalul de albie minoră, aşa că la intrarea în Păstrăveni el se găseşte cu aproximativ 10 m sub nivelul suprafeţei topografice înconjurătoare şi cu 110 m sub nivelul interfluviilor. Acumularea fluviatilă se materializează prin luncile Moldovei, Topoliţei şi Rădencei, cu dezvoltare spaţială diferită, şi terasele Moldovei. Luncile celor trei râuri reprezintă cel mai tânăr relief fluviatil de vârstă holocenă. Ele constituie şi cele mai joase trepte de relief, relativ plane în mare parte inundabile cu pante longitudinale de 1 – 2 m pe km. Pe raza comunei Păstrăveni este bine dezvoltată, cu lăţimi ce oscilează între 0,5-1 km, lăţimea maximă fiind atinsă în sudul comunei. Ea are un aspect terasat, prezentând două trepte sculptate în acelaşi complex aluvionar, ale căror altitudini oscilează între între 1-3 m şi 3-5 m. In cuprinsul luncii se schiţează meandre şi braţe părăsite, vechi popine care se ridică cu 0,5-1 m peste nivelul general al acestora, microforme de tasare şi sectoare cu exces de umiditate. Altitudinea absolută a luncii este de 255-265 m, fiind cea mai joasă forma de relief a comunei. Intre depozitele de luncă predomină autoritar cele aluviale aduse de Moldova şi afluenţii săi din amonte. Textura depozitelor aluvionare este predominant lut-nisipoasă şi lutoasă, cu menţiunea că această textură relativ fină, tinde sa devină tot mai grosieră spre baza acumulativului şi spre canalul de albie minoră. Este mult mai puţin dezvoltată, atinge valori până la 100 m în intervalul altitudinal, de 250 m în sudul comunei și 270 m în nordul acesteia. Sub aspect litologic aluviunile aduse de Topoliţa, au textură şi depunere asemănătoare cu cele ale Moldovei dar de grosime mai mică. Morfologia este mult modificată în comparaţie cu cea a Moldovei, apar în schimb mici sectoare de cursuri părăsite şi microforme de tasare. Lunca pârâului Rădeanca, mult diminuată în raport cu lunca Moldovei şi a Topoliţei, are o lăţime medie de 30-50m. În alcătuirea litologică domină depozitele aduse de Rădeanca şi afluienţii ei de pe dreapta, acestora li se adaugă marginal, materiale de pe versanţi. În ce priveşte textura aluviunilor, aceasta este lutoasă şi lut-argiloasă. Nu se pun în evidenţă pietrişuri din cauza puterii reduse de transport a pârâului Rădeanca, acesta neputând transporta decât material lin în suspensie. Alte forme de relief rezultate în urma acţiunii apelor curgătoare sunt terasele fluviatile. Ele constituie una dintre cele mai dezvoltate categorii geomorfologice de pe teritoriul studiat, formate datorită adâncirii ritmice a albiilor, întreruptă de perioade favorabile acumulării. Terasele constituie terenuri de cea mai bună calitate pentru multiple utilizări. Ele au o fragmentare redusă, au soluri fertile, bine dezvoltate, favorabile culturilor agricole, sunt stabile şi bine drenate, preferate pentru amplasarea şi dezvoltarea aşezărilor omeneşti şi a căilor de comunicaţii. Ele oferă şi unele materiale de construcţie de interes local (prundişuri, nisipuri, luturi) conţin straturi acvifere relativ bogate ce pot fi folosite în alimentarea cu apă a localităţilor.
